My Immortal este al treilea single al formaţiei rock Evanescence de pe albumul de debut „Fallen”. Datorită popularităţii în concerte, o nouă versiune a fost înregistrată şi realizată la radio. La a 47-a ediţie a premiilor Grammy cântecul a fost nominalizat la “Best Pop Perfomance” la categoria Grupuri sau duet.
Cântecul a fost pe locul şapte în SUA şi Marea Britanie şi numărul 1 în Portugalia; în Canada a debutat pe locul întâi şi a petrecut mai mult de douăsprezece săptămâni în Top 5.
În America Latină cîntecul a fost pe #10 săptămîna în care clasamentul a fost creat, se presupune că piesa a primit #1
Cântecul a fost scris de cofondatorul formaţiei Evanescence, chitaristul Ben Moody, împreună cu Amy Lee. La fel ca toate cântecele scrise de Moody, cuvintele se bazează pe o scurtă poveste pe care el a scris-o. Există mai multe versiuni ale cântecului: o versiune demo din 1997-1998 (alte piese de pe Evanescence EP), care include câteva diferenţe în cuvinte (versurile sunt scrise integral de Moody), una de pe primul album Demo Origin (Amy Lee recompune piesa şi schimbă versurile), şi una pe Fallen (la fel ca cea de pe Origin); versiunea Mystary EP (la fel ca versiunea formaţiei, fără formaţie); şi “”My Immortal (Versiunea formaţiei). Versiuna radio cuprinde piesa cu finalul schimbat, cu chitare heavy şi tobe. Această versiune a şofst utilizată în videoclip şi a fost inclusă pe ediţia nouă a albumului Fallen.
Videoclipul pentru „My Immortal” a fost filmat alb-negru în Barcelona (havuzul din video e un loc unde multi fani se opresc).
În tot videoclipul, Lee nu e văzută niciodată atingînd pămîntul. Cînd a fost întrebată despre acest lucru de un fan, Lee a răspuns că ea este o fantomă, un duh.
Într-un interviu cu Magazinul Rock Sound, Lee comentează conceptul video-ului:
„Ştii asta? Cînd vezi videoclipul e întradevăr uimitor. Evident, l-am filmat înainte de plecarea lui Ben Boody şi este o ironie amuzantă, cît sens are. Suntem toţi separaţi hoinărind pe străyi ca şi cum este ziu de după funeralii, cu Ben în taior cu picioarele goale, şi eu niciodata nu am atins pămîntul. Eu sunt aşezată pe o cabină de telefon sau culcată pe o maşină, să sugerez că sunt moartă, că cînt moartă. Totul este despre separare. Este aproape ca şi cum directorul a ştiut ce trebuie să se întîmple, dar el nu poate şti. Este doar unul din lucrurile sorţii. ”